Din bucataria scrisului

Mai anevoie e cu începutul, uneori chiar de la
titlu, îndeosebi atunci când scriptorul (în sens barthian) suferă de un blocaj
mental în fața foii albe. Poate impropriu spus «blocaj», el apare în cazul meu nu din penurie, ci din inflație: prea multe începuturi ori fragmente de frază «bat
la porțile gândirii». Stau și nu pot să aleg, meditând la ele și
vizualizând pe o virtuală coală de hârtie, ca la șah, următoarele două trei
fraze cu care să se lege începutul, un captatio
benevolentiae (nu mai jos de) fulminant.
De-abia de-acum puteți râde: când trec la fapte, la scrierea propriu zisă, nici
una din frazele de mai înainte, pe care le vedeam clar în minte nu se lasă
prinse, fug ca iepurii care-ncotro. Ies lucruri la care nici nu m-am gândit
dintru început, aș spune că lucrurile îmi scapă de sub control, limbajul mă
preia, mă ia în stăpânire, vrea să mă controleze. Apoi, pun mâna pe hățuri
și-ncerc să strunesc puterea cuvintelor și, de ce nu?, să mă joc cu ele. Deși
nu mi-am dorit, iată-mă ajunsă la o confesiune despre cine scrie până la urmă
un text, la reflecții și semnificări despre cum și cine vorbește într-un text,
așa cum puteți regăsi cu înzecit câștig intelectual în bogatul studiu antologic
al excelentei traducătoare a lui Proust în română, Irina Mavrodin, «Mâna care scrie»[1]. Mai în glumă, mai în serios, relația noastră cu cetatea scrisului trebuie să treacă prin aceste definiri și redefiniri, între presiunea exercitată de limbă și
croirea unei vorbiri personale din materialul ei.  

      De ce vă pomenesc despre titluri? Pentru că ele stabilesc, pentru mine, un raport clasic între conținut și conținător sau, în termeni lingvistici, ar fi un act de semioză, stabilind o legătură între reprezentare și semnificare. Nu pot
face, de pildă, ca Nicolae Iliescu, din ramura textualiștilor optzeciști, care
începe un studiu despre proza scurtă a lui Virgil Mazilescu cam așa: «A organiza o găină sau a-ți îngriji cinstea»[2]. Ii înțeleg procedeul (la care se pot spune și lucruri contra): acroșarea
cititorului este asigurată prin perplexități cerebrale, un fel de furtună în
creier (brainstorming). Insă, eu încă
sufăr de o viziune organică asupra titlului și a conținutului său. Asta nu înseamnă deloc că nu știu să prețuiesc un titlu metaforic sau provocator, prin contrarietatea pe care o dezvoltă. Cu toate astea, pentru mine, titlul (un semn al conținutului sau represantamen, în accepția lui Ch. S. Peirce) frământat totuși cum se cuvine din aluatul retoricii surprizelor, deschide o ușă și te invită într-o arhitectură nouă : intră! Nu mi-ar plăcea să găsesc înăuntru un leopard și să o iau la goană, fără să mă uit înapoi.  Titlul e un simbol și din el se naște o lume…. Mă aștept să văd o construcție bine articulată, dar surprinzătoare în felul cum se îmbrică sau se combină articulațiile.  Dar trebuie să recunosc: cu cât e mai suspect, mai misterios și mai spectacular titlul, cu atât e mai puternică mreaja lipicioasă a  invitației unui păianjen țesător, cum e un mare jucător al jocului cu mărgele de sticlă.

---

[1] Irina
Mavrodin, Mâna care scrie (spre o
poietică a hazardului), Edit. Eminescu, București, 1994

[2] v. Caiete critice,
nr. 8/ 2010, p. 51

 

Culegere de greseli de pe internet

Toată lumea își dorește să trăiască într-o lume cât mai curată și să mănânce cât mai ecologic, mai natural. Și,  dacă ne îngrijim atât (ceea ce e, desigur, bine, nu zic ba!) de ‘fratele nostru porcul’ (cum  numește Constantin Noica trupul omului), atunci de ce să nu avem grijă și de ceea ce ne hrănește spiritul și mintea și ne învață ce, cine și cum sunt lucrurile pe lumea asta: limba în care am făcut ochi ? De s-au pornit acțiuni de asanare a mediului înconjurător, atunci mi-am pus întrebarea de ce limba maternă, pe care o folosesc vorbitorii de pe domeniile www….. ro, n-ar putea și ea beneficia de acțiuni de curățare, cu atât mai mult cu cât, mai demult, limba vie a fost comparată cu o plantă, iar greșelile de limbă cu buruienile sufocante și ofilitoare. Ca urmare, m-am decis, deși nu sunt nici în poziția lui G. Pruteanu (fie-i țărâna ușoară!), nici a Rodicăi Zafiu ori a Gabrielei  Pană Dindelegan, oricât ar fi de supărătoare, de minuțioasă  și de ingrată o asemenea treabă, să alcătuiesc un corpus de greșeli de limbă, întâlnite în rețeaua virtuală și cu indicarea sursei, eventual a datei când a fost găsită,  ca să nu credeți că le inventez. N-am să precizez ce greșeli sunt, doar am să le scriu cu litere cursive. Să vedem dacă vă dați seama. Și, apoi,  mi-ar plăcea să le discutăm, să reflectăm și, eventual, cooperăm la stabilirea variantei corecte. Voi alcătui o listă cu diferite tipuri de greșeli, de la cele banale (liniuța de despărțire pusă aiurea) la cele de gramatică (de genul folosirii incorecte a formelor de conjunctiv ori a unei forme flexionare ori a unei paradigme verbale eronate), de  sintaxă (marcatorii sau relatorii de frază puși alandala, ce provoacă destructurări sintatice ilogice, precum este anacolutul), de logică, de exprimare defectuoasă etc Acum, să nu vă imaginați că n-o să pot dormi de grija acelor greșeli și că o să stau la pândă și să le vânez cu îndârjire, dar cred că,  a arăta greșelile și a învăța din ele,  e o activitate salutară și salvatoare, de genul celor cuprinse de dictonul ‘ridendo castigat mores’ pe care l-am putea modifica, potrivit împrejurării,  în ‘ridendo castigat erroris’. Mi-aș mai  dori să le căutați și voi, cei care le puteți observa, și, dacă vă supără tot atât cât pe mine, să le punem aici, la vedere, cu trimitere  la pagina unde au apărut ele, când  această trimitere este posibilă.

1. ‘Obiceiul de a consuma ceai a fost răspândit în China și Japonia cu mii de ani in urmă. Conform statisticilor, un fumător japonez are mai puține șanse decât unul european sau american să se îmbolnăveasca de cancer pulmonar.’ ( găsit în: http://www.gradinamea.ro/Ceai_verde_sau_negru_A_6917_550_1.html)
2. Instituţiile  naţionale au declarat doar din februarie 1994 ca ulcerul
   gastric este cauzat de bacterii si nu de stresuri si ca  poate fi tratat. (http://www.tiens-biolife.ro/pag1.htm)
3. Spuneţi-mi de ce anume v-a spus medicul sa va feriţi  in dieta dvs. in primul rând? De calciu si de orice fel de  produse lactate ce conţin calciu, pentru ca exista  credibilitatea ca anume, calciul depus in rinichi provine  din calciul din ‘produsele care le foloseşti in alimentaţie’.De fapt calciul din rinichi apare din propriile dvs. oase. Când simţiţi deficitul de  calciu chiar atunci se formează pietrele la rinichi. (http://www.tiens-biolife.ro/pag1.htm)
4. Membră activă încă din 2003 de la înfiinţare a cenaclului literar Euridice al Uniunii Scriitorilor si ulterior al Muzeului Literaturii Române condus de Marin Mincu, care a contribuit enorma la formarea mea literară. Tradusă in engleză, franceză, poloneză. (http://mirunavlada.wordpress.com/about/) Deși este o poetă absolut remarcabilă, din goana condeiului pot ieși multe năzbâtii. Și n-aș fi zis nimic, dacă n-ar fi tocmai pe pagina în care-și face un C.V. profesional…(cules în data de 27.02.2010)
5. Daca lucrurile i-au turnura pe care mi-o doresc in curand ma veti vedea pe tocuri fuste, compleuri, camasi, decolteuri.. ce sa mai!!! ofiice in toata regula. Dar cum realitatea nu este tocmai in aceiasi concordanta cu visele mele, macar incerc marea cu degerul.
   Asa ca daca voi avea oportunitatea de a intra in cercul vicios al nebunilor, voi intra in hora si ma voi mentine cat mai bine, nu voi lasa o simpla maturareasa sa imi puna piedica, doar pentru ca asa doreste „pizdulik” Doomneaei..>:) (aici la fiecare frază ar fi de comentat, însă vă las să vă delectați singuri! cules din http://deedeenoi.blogspot.com/ în data de 1 martie 2010).
6. De pe un blog moldovenesc (s-a întâmplat să dau peste el; să fie clar că nu se critică aici persoana, ci ceea ce produce):

a) ‘ Dar dacă şcoala este o instituţie care vrea să te pregătească pentru viaţa ulterioară şi vrea să-ţi dezvolte o profesie, atunci copiatul  nu-ţi oferă această şansă, dimpotrivă, el te face să regresezi sau să stopezi în ceea ce înveţi , pentru că cunoştinţe şi deprinderi nu capeţi copiind. Notă posibil că vei avea, dar cunoştinţe?’ ;

b) ‘Prin faptul că copiezi, minţi profesorul sau persoana care te evaluează’;

c) ‘Alegînd să copieze şi să nu muncească, acest elev se va obişnui cu un astfel de mod de viaţă,  se va complăcea în aceasta , va finisa studiile şi va vrea să se angajeze în cîmpul muncii, dar nu va avea cunoştinţele necesare şi nici competenţa respectivă , va face o muncă necalitativă şi nu va lucra spre binele altora’.

d) ‘cei care copie nu au ajuns specialişti , dar ca să ajungi mare şi tare trebuie să munceşti’. (http://ghenadiana.wordpress.com/2009/01/) (5 aprilie 2010)