Este un chec foarte ușor de făcut, dar, în afara ușurinței, mai are ca notă pozitivă faptul că este și hrănitor. Cred că este și economic. S-ar putea, însă, să fie o bombă calorică. Dar cred că, spre deosebire de alte checuri,  care doar îngrașă,  acesta este plin și de proteine și vitamine.  Este o rețetă pe care am adaptat-o. Aveți nevoie de: 2 ouă întregi, o cană de zahăr brun din trestie, 1 pachet de praf de copt, un vârf de sare, o cană de tărâțe, 100 gr. stafide, 50 gr. semințe de in, 50 gr. semințe de floarea soarelui, 50 gr. semințe de susan,  coaja de la o portocală răzuită (puteți pune și coaja de la o lămâie -dacă vreți), o jumătate de linguriță de scorțișoară, un vârf de ghimbir, o cană de lapte, o jumătate de cană de ulei virgin de floarea soarelui (puteți pune și de rapiță, de sâmburi de struguri, de orez) și, în final, o cană de făină de secară sau de grâu integral. Mai întâi frecați ouăle cu zahărul și adăugați praful de copt. Puneți, apoi, uleiul și imediat laptele, amestecând continuu pentru omogenizare. Acum, vine rândul tărâțelor și apoi al tuturor semințelor menționate (puteți pune un singur fel de semințe, dacă vreți; eu pun, de obicei, semințe de in și de floarea soarelui), plus stafidele (dacă nu aveți stafide, se pot pune, după ochi, curmale tăiate,  cuburi de papaya sau de ananas), portocala rasă, scorțișoara și ghimbirul (el e facultativ, însă dă un gust nemaipomenit dulciurilor). La final, se pune cana de făină. Se lasă în cuptor

45-50 de minute

.

Știu că românii nu prea consumă supe de fructe, dar ele sunt, contrar opiniei generale, hrănitoare, gustoase, dietetice și ușor de făcut. Și, în plus, acum vara, când se găsesc mai toate fructele pe piață,  sunt extrem de ieftine.
Nu vă trebuie mare lucru.
Eu fac supe de fructe din: vișine, cireșe, gutui, mere, struguri.
O amică de-a mea mă ironizează (e drept că e moldoveancă din tată-n fiu, pardon!, din străbunică-n nepoată): ce-i asta? îmi dai să mânânc compot drept supă? Insă, ardelenii, deși destul de conservatori în gândire,  în gastronomie, sunt destul de deschiși (deh! e vorba de Măria Sa ‘bărdăhanul’ și-atunci, că vrei sau nu vrei, ajungi la un comportament chinezesc față de mâncare), mai cu seamă dacă au plecat din sate și s-au aciuit de la a doua generație pe la orașe. Ei, bine, nu e momentul să fac prea multă teorie. Iată rețeta:

Cumpărați un kilogram de vișine (dacă vreți ca supa să fie mai deasă) sau numai jumătate de kilogram – dacă vă place mai rară. Faceți un fel de rântaș: puneți într-o oală de cinci-șase litri, ulei extravirgin de floarea soarelui sau din orez ori din soia (puteți pune și de măsline, dar e puțin cam amar pentru o supă care va fi dulce), cât să acopere bine fundul cratiței, puneți o lingură de făină rasă (eu pun făină integrală de grău sau de secară) și patru linguri de zahăr brun din trestie, plus un praf de sare. Căliți un pic amestecul, apoi turnați apă rece, amestecând repede să nu se facă cocoloașe, până ajunge la aproape de trei sferturi din dimensiunea cratiței. Lăsați să fiarbă o oră, până face spumă. Apoi, puneți vișinile întregi, după ce le-ați spălat bine, lăsați să fiarbă un pic, 5 minute (dacă sunt vișine din borcanul mare de compot) sau 10 minute (dacă sunt vișine de sezon). Adăugați repede câteva ingrediente și aromatizante, care-i dau și o savoare nemaipomenită: o jumătate de linguriță de ghimbir măcinat, o jumătate de linguriță de cardamon, un vârf de nucșoară, 3-5 cuișoare, o linguriță de scorțișoară și mai adăugați încă 4 linguri de zahăr (de aceeași calitate, din trestie). Lăsați câteva clocote (ideal ar fi să puneți aceste ingrediente fără să le fierbeți, în supa fierbinte) și trageți de pe foc!
La masă, când serviți în farfurie se mai pune pe deasupra, nucă măcinată sau lapte dulce (se pune, de fapt, smântână; însă, pentru cine nu mânâncă așa ceva, e delicios și cu lapte – deși atenție că se brânzește, dacă-l puneți în supa foarte fierbinte). Se pot pune amândouă, mai ales dacă supa e fierbinte, puteți adăuga laptele rece, însă, atenție !, îi schimbă puțin gustul, o dezaromatizează un pic.