20-04-09_1227Invățământul românesc – e pe ducă?
Se vede că e că e un subiect care nu se perimează, oricâte întrebări și răspunsuri i s-ar fi dat și oricât timp ar fi trecut peste fierbințeala unor discuții animate de mai anțărț. Ne spunem că schimbarea mentalității ar fi cel mai bun lucru, ca să ajungem la rădăcinile problemei calității învățământului… Cum să nu! Când oamenii nu mai pot lupta împotriva structurilor osificate din afară, atunci e musai să se îndrepte spre scârțăiala și rugina din cap. Pe mine m-ar interesa, concret, cum vedeți posibilă această schimbare de mentalitate a oamenilor.Un clișeu foarte vânturat în răspunsurile date este că nu se poate schimba lesne, că durează nu’ș’câți ani, luștri, decade etc .
Cum să schimbăm mentalitatea omului/ oamenilor?
Să băgăm o revoluție?
Să găsim un om de geniu suficient de influent și de faimos ale cărui păreri și gusturi să fie exemplare și conforme cu un cod pozitiv și virtuos, un geniu care să manipuleze în bine conștiința melcoidă a masei populare ?
Să facem ateliere de dezbateri?
Sau mai bine conferințe cu mese rotunde (ca la ex-activiștii de tristă notorietate) în care oamenii să fie lămuriți băbește că e mai nobil să învețe pentru ei înșisi din fragedă pruncie? Să învețe cu elan și osârdie, când actuala și atotstăpânitoarea societate de consum a făcut din Bani noul idol al vremurilor contemporane și viitoare, iar copiii noștri văd peste tot opulența nesimțită și nesimțirea mitocănesc de agramată a unor Vanghelie și Gigi Becali ?!
Cum să-i lămurim pe copii că-i mai bine să fie educați, decât să aibă bani, și că educația nu se oprește la isprăvirea examenelor finale printr-o diplomă, ci se continuă prin autoeducație de-a lungul întregii vieți? Cum să-i motivăm, când corupția stă la baza structurilor, iar din punct de vedere moral, se lăfăie fără nici o grijă în posturi de conducere (minister, universități, școli) impostori în competențe și cunoștințe?
Deci cum vedeți, concret, schimbarea de mentalitate? E…fezabilă? Sau e doar o discuție de amorul artei?
E o utopie?
Apar, după cum vedeți, două concepte esențiale în toată această istorie a diplomelor fără acoperire în conținut: auto-educația și long life learning.
In fond, cred că conștiințele oamenilor se schimbă numai dacă sunt zguduite, cutremurate, tunate și fulgerate de evenimente ori invidiuale, ori colective de răsunet major.
Si mai cred că problema s-ar schimba simțitor, dacă accentul s-ar pune nu pe asimilarea de informații (așa cum este ea concepută acum la toate nivelele de instrucție publică, de stat, și, uneori, privată), ci pe creativitate și punerea în valoare dipozițiilor naturale, a talentului și a vocației ascunse.
Nu mai trăim demult vremuri în care trebuia să știi din toate câte ceva, acum trebuie să te specializezi, să afli din timp la ce ești bun și unde poți excela, ca să-ți faci meseria cu plăcere, cu pasiune și cu dorința mereu vie de a învăța ceva nou.

3 răspunsuri to “Educatie si cultura”

  1. ironicblonde Says:

    Îmi place blogul tau. Plus că avem acelaşi domeniu de interes – psihologia. O să mai vin!…:)

    1. tagore6699 Says:

      Mulțumesc! Voi merge să te văd și eu. Abia astept să facem schimb de experiențe, de păreri și idei.

    2. tagore6699 Says:

      Mulțumesc! Cam ce …psihologie te interesează? Psihologia maselor? psihologia copiilor? psihologia didactică?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s