In toată această degradată și acidă imagine a învățământului românesc, pe care majoritatea o vede și o exacerbează, se uită prea adesea că au ieșit elevi și studenți eminenți (apreciați mai mult în străinătate: olimpiade, burse de studiu, burse doctorale) care s-au întors în țară, părărsind opțiuni financiare și perspective de viitor mult mai bune, ca să lucreze spre…bunăstarea ‘țărișoarei lor’. Si ce credeți că au pățit mai departe? Li s-a răspuns că sunt prea calificați pentru crăcuța pe care stă postul solicitat de multimedaliatul nostru și că nu au posibilitatea să-l primească în sânul lor, cald și hrănitor. De ce? Un supercalificat ar fi desființat cel puțin un loc sau două de muncă. E ca și munca robotului industrial. Cu cât știe face mai multe lucruri, cu atât se reduce numărul de posturi a căror listă de cerințe și profil pretindeau execuția acelor sarcini. Supercalificarea ne sperie, mai bine rămânem la lecția de mecanică primitivă a roții.
24/08/2009
Icoana din tău
Posted by tagore6699 under Economie, Educație, Invățământ | Etichete: Educație, elevi olimpici, Invățământul românesc, munca în UE, piața muncii, supercalificarea în muncă |[2] Comments
02/09/2009 at 10:13 pm
Nu imi mai amintesc exact mesajul si destinatarul, la câte am mai scris de atunci. Daca imi trimiteti pe ali_alu@hotmail.com lamuririle necesare, atunci voi putea să vă raspund. Eventuale referințe și obiectul scrisorii ar fi foarte utile pentru o repunere în temă.
30/08/2009 at 1:03 pm
Salut. Am primit un mesaj de la tine. Nu am inteles foarte bine ce anume vrei sa faci la noi, asa ca asteptam un email de la tine sa ne explici mai exact cum putem colabora sau cu ce mai exact ne putem ajuta.
Multumesc. O zi buna.