Problema este cum să distingi între adevăr și minciună când întâlnești oameni și discuți cu ei sau, pur și simplu, când intri în contact cu diferite persoane, de care ai nevoie sau care au ele nevoie de tine. Una îți spune omul, alta gândește și nu mai e pentru nimeni un secret (sau dacă este un secret, atunci e secretul lui Polichinelle, adică unul cunoscut de toți și numai de cel vizat – nu) că sunt prețioase competența psihologică, spiritul de observație și capacitatea de analiză a gesticii. Dezvoltarea observației, a memoriei și însușirea limbajului corporal, a semnificațiilor lui, nu sunt utile numai pentru recrutori (sau ‘vânătorii de capete’), ci pentru toți cei care lucrează în posturi de relații cu publicul, posturi de comunicare și interrelaționare (responsabili resurse umane, angajatori, patroni), posturi de educație (profesori, inspectori), posturi artistice (actori). Cunoașterea limbajului corporal acoperă falia existentă între aparență și esență, aparența fiind vorbele pe care le spune omul, iar esența (ceea ce trebuie să deconspiri sau să afli ca adevărat) – gesturile (incontrolabile) pe care le face. Știați că hoții, cunoscând acest adevăr elementar (al desconspirării lor prin gesturi) își ascund mâinile?
Ideea acestui articol mi-a venit, după ce mi-am amintit de o întâlnire de acum câteva luni. O tânără întreprinzătoare tocmai își deschisese cu mari eforturi financiare un coafor și avea nevoie de angajați. Povestea că venise la interviul de angajare (pentru postul de frizer) un bărbat care avea un comportament bizar, iar instinctul îi sufla să se ferească, dar rațiunea îi spunea că are nevoie să angajeze pe cineva, ca să poată demara afacerea. ‘Ce să fac?’ ne întreba ea. ‘Să-l angajez ori ba?’.
Iată ce i-am sugerat pe viitor pentru alți intervievați:
1) observă cum pășește în încăpere: cu pași timizi, cu pași apăsați, cu pași repezi, prelinși, fofilați etc Fiecare din aceste moduri de deplasare dezvăluie ceva.
2) cum îți strânge mâna? Cu palma în sus (se lasă ușor dominat), cu palma în jos (este un dominator) sau cu palma așezată vertical (este un egalitarist, un partener, un om căruia îi place să lucreze în echipă).
3) privește-l în ochi și vezi dacă pupilele lui se măresc sau nu, în momentul în care îi vorbești. Dacă se măresc, atunci te ascultă cu interes, îi place ce aude, e captivat (acest lucru e, de fapt, valabil mai mult pentru relații mai apropiate).
4) când îți vorbește ochii lui privesc în stânga sus (se îndreaptă spre emisfera stângă a creierului, cea responsabilă cu rațiunea și logica, deci îți spune adevărul) sau alunecă în dreapta sus (te minte, ficționalizează faptele prezentate – deoarece emisfera dreaptă este sediul imaginației și fanteziei).
5) stă pe scaun picior peste picior (o atitudine opozitivă) sau cu un picior adus de la nivelul gleznei peste genunchiul celălalt (o atitudine provocatoare, rebelă, concurențială).
6) și-a încrucișat brațele peste piept? atunci va trebui să faci ce-i face ca să și le descrucișeze (să-i anihilezi puternicul spirit de opoziție pe care-l denotă barierea mâinilor încrucișate).
7) își acoperă gura, în timp ce vorbește, sau își atinge lobul urechii? sigur îți ascunde ceva sau tocmai te-a păcălit.

Tuturor,  prieteni, vizitatori, colegi, interlocutori, care își rup din timpul lor pentru a mă citi, a dialoga sau a-mi da replica, vă doresc un Paște minunat și o primăvară ca-n basme, în 2010! Succes în ceea ce întreprindeți și, mai ales, fiți fericiți și sănătoși!
VALETE ET AVETE!

(Recomandare: pentru o derulare optimă a prezentării pe care v-am pregătit-o apăsați pe butonul slideshow de pe bara de sus și…vizionare plăcută!)

Felicitari de Pasti 2010

Promisesem să revin din când în când cu câte o rețetă, vegetariană, care se face ușor, rapid, e necostisitoare, sănătoasă și hrănitoare. Și dacă un popor întreg (indienii) e vegetarian, ducând-o bine mersi, dacă ni se recomandă să consumăm în proporție de 80% legume proaspete, fructe și cereale, atunci cred că rețetele de genul acesta sunt binevenite.
Aveți nevoie de 1,5 l de apă pe care le puneți la fiert cu puțină sare și cu jumătate de kg de mălai grișat, lăsând aproape 15 minute să fiarbă. In timpul fierberii adăugați 6 linguri de zahăr brun de trestie (puteți pune doar 3-4 in timpul fierberii). După ce o luați de pe foc puneți pe rând în ea așa: 80 ml ulei extravirgin de porumb sau floarea soarelui sau de orez sau de samburi de struguri, 100 – 150 gr. de semințe (la alegere: de floarea soarelui, de dovleac, de in) sau 200 gr. nucă sau 150 gr. alune crude, încă 3-4 linguri de zahăr de trestie (sau 3-4 linguri de miere, dacă preferați), 200 gr. stafide (sau 100 gr. papaya tăiată felii micuțe sau curmale cubulețe). Eu mai pun (fără să fi fost în rețeta originală): o linguriță de scorțișoară, jumătate de linguriță de coajă de portocală sau lămâie rasă, puțină esență de vanilie și încă un pic de sare (care potențează gustul dulce al preparatului). Se amestecă zdravăn totul și se pune într-un vas termorezistent la cuptor pentru vreo 45 – 50 de minute, după ce în prealabil ați uns vasul și ați pus deasupra un ou bătut (nu este necesar, doar dacă vreți, puneți și oul).
Se consumă cu lapte bătut (Zuzu e delicios!) pe deasupra sau cu smântână. Poate fi servit ca fel al doilea sau, dacă vreți, ca desert.
Vă asigur că odată ce ați mâncat o felie din bundinca acesta de mămăligă (rețeta originală poartă denumirea de: budincă de mămăligă cu stafide și nuci), nu veți mai dori să serviți nimic în plus.

Zicerea asta latinească  îmi deschide-n minte fereastra spre versul de referință, livresc,  când vorbești de moarte:  ‘Nu credeam să-nvăț a muri vreodată’. Departe sau aproape față de moarte sunt două categorii deictice [unde ‘deictic’ înseamnă ‘referitor la o situație de comunicare’], asimiliabile cognitiv cu verbele ‘a ignora’ și ‘a înțelege’.  Și n-ai cum să pricepi acest vers,  dacă n-ai traversat tu însuți experiența morții.  Copii și tinerii își bagă nasul în moarte cu aerul că își bagă degetul într-un borcan cu dulceață. Cum învățăm, fiecare din noi, că suntem muritori, că putem muri în fiece clipă a vieții noastre, dar că numai o minune ne ține în viață atârnați de firul de păianjen al creației ? Nu știu de alții, dar știu de mine. In copilărie, am participat la multe înmormântări, la multe comândări, și toate erau prilej de petrecere și de râs, ba chiar încercam s-o fac pe buni să râdă, iubita mea buni de care mă simțeam apropiată în suflet și în spirit. Și chiar acum când îi pronunț numele, deși știu că e demult oale și ulcele, vorba poveștii, îmi tresaltă inima și  în minte îmi răsar întâmplările care m-au legat de ea sufletește, mai mult decât m-au legat de cea care mi-a dat viață. Inveți că mori când percepi acut timpul care trece, când vezi și simți că timpul e prea scurt pentru a realiza multitudinea de proiecte pe care le vrei realizate, când cele 24 de ore ale unei zile ți se par mult prea scurte, de dimensiunea minutelor, pentru a -ți atinge dorințele și a trăi conform  lui ‘totul sau nimic’. Nu poți alege ‘nimic’ pentru că el înseamnă depresie, angoasă, nemișcare, moarte. Atunci alegi totul. N-ai cum să nu-l alegi, fiind că el reprezintă un milion de planuri pentru care îți trebuie timp și voință de realizare. Dar, mai ales, timp. Am început să simt moartea, când am văzut că-mi lipsește timpul sau, mai bine zis, că el mă presează și mă face să  stau încordată ca un arc întins și gata de tragere. N-am simțit moartea când am intrat în contact cu ‘moartea mediatizată’, dar  mi-au trecut fiori reci pe șira spinării când mi-au murit prieteni, cunoscuți, cunoștințe,  rude apropiate, când am văzut golul din jurul meu și creșterea solitudinii mele, când știam că  nu mă voi mai întâlni niciodată cu ei, că nu le voi mai auzi glasul, că nu vor mai produce nimic care să-mi parvină și de care să mă bucur.  Ce fel de loc este moartea? Unii spun că este un loc al fericirii.  Dar ce fericire poate să fie când nu mai știi de nimic, când nu mai simți nimic, când este o ataraxie atotstăpânitoare? Am auzit pe cineva cântând:

‘Un gândac de pe gunoi
Număra din doi în doi:
– Doi, patru, șase, opt, zece…
Numai moartea nu trece
Hai să-ți spun, totuși, ceva
Murmura-n urechea mea:
Moartea e …o acadea,
E un loc frumos undeva…

Crede-mă, e chiar așa.
Iadul nu e sub pământ,
Iadul e în timp ce sunt.
Nu vreau Raiul cel de Sus,
Dacă lumea a apus,
Si-mi doresc să fie acum
Iadul, iadul, cel nebun,
De la gheenă pân’ la stele
Drumu-i lung, plin de belele,
Dar prefer să mă simt viu
Decât mort – în Rai pustiu.’

Toată lumea își dorește să trăiască într-o lume cât mai curată și să mănânce cât mai ecologic, mai natural. Și,  dacă ne îngrijim atât (ceea ce e, desigur, bine, nu zic ba!) de ‘fratele nostru porcul’ (cum  numește Constantin Noica trupul omului), atunci de ce să nu avem grijă și de ceea ce ne hrănește spiritul și mintea și ne învață ce, cine și cum sunt lucrurile pe lumea asta: limba în care am făcut ochi ? De s-au pornit acțiuni de asanare a mediului înconjurător, atunci mi-am pus întrebarea de ce limba maternă, pe care o folosesc vorbitorii de pe domeniile www….. ro, n-ar putea și ea beneficia de acțiuni de curățare, cu atât mai mult cu cât, mai demult, limba vie a fost comparată cu o plantă, iar greșelile de limbă cu buruienile sufocante și ofilitoare. Ca urmare, m-am decis, deși nu sunt nici în poziția lui G. Pruteanu (fie-i țărâna ușoară!), nici a Rodicăi Zafiu ori a Gabrielei  Pană Dindelegan, oricât ar fi de supărătoare, de minuțioasă  și de ingrată o asemenea treabă, să alcătuiesc un corpus de greșeli de limbă, întâlnite în rețeaua virtuală și cu indicarea sursei, eventual a datei când a fost găsită,  ca să nu credeți că le inventez. N-am să precizez ce greșeli sunt, doar am să le scriu cu litere cursive. Să vedem dacă vă dați seama. Și, apoi,  mi-ar plăcea să le discutăm, să reflectăm și, eventual, cooperăm la stabilirea variantei corecte. Voi alcătui o listă cu diferite tipuri de greșeli, de la cele banale (liniuța de despărțire pusă aiurea) la cele de gramatică (de genul folosirii incorecte a formelor de conjunctiv ori a unei forme flexionare ori a unei paradigme verbale eronate), de  sintaxă (marcatorii sau relatorii de frază puși alandala, ce provoacă destructurări sintatice ilogice, precum este anacolutul), de logică, de exprimare defectuoasă etc Acum, să nu vă imaginați că n-o să pot dormi de grija acelor greșeli și că o să stau la pândă și să le vânez cu îndârjire, dar cred că,  a arăta greșelile și a învăța din ele,  e o activitate salutară și salvatoare, de genul celor cuprinse de dictonul ‘ridendo castigat mores’ pe care l-am putea modifica, potrivit împrejurării,  în ‘ridendo castigat erroris’. Mi-aș mai  dori să le căutați și voi, cei care le puteți observa, și, dacă vă supără tot atât cât pe mine, să le punem aici, la vedere, cu trimitere  la pagina unde au apărut ele, când  această trimitere este posibilă.

  1. ‘Obiceiul de a consuma ceai a fost răspândit în China și Japonia cu mii de ani in urmă. Conform statisticilor, un fumător japonez are mai puține șanse decât unul european sau american să se îmbolnăveasca de cancer pulmonar.’ ( găsit în: http://www.gradinamea.ro/Ceai_verde_sau_negru_A_6917_550_1.html)
  2. Instituţiile  naţionale au declarat doar din februarie 1994 ca ulcerul
    gastric este cauzat de bacterii si nu de stresuri
    si ca  poate fi tratat. (http://www.tiens-biolife.ro/pag1.htm)
  3. Spuneţi-mi de ce anume v-a spus medicul sa va feriţi  in dieta dvs. in primul rând? De calciu si de orice fel de  produse lactate ce conţin calciu, pentru ca exista  credibilitatea ca anume, calciul depus in rinichi provine  din calciul din ‘produsele care le foloseşti in alimentaţie’.De fapt calciul din rinichi apare din propriile dvs. oase. Când simţiţi deficitul de  calciu chiar atunci se formează pietrele la rinichi. (http://www.tiens-biolife.ro/pag1.htm)
  4. Membră activă încă din 2003 de la înfiinţare a cenaclului literar Euridice al Uniunii Scriitorilor si ulterior al Muzeului Literaturii Române condus de Marin Mincu, care a contribuit enorma la formarea mea literară. Tradusă in engleză, franceză, poloneză. (http://mirunavlada.wordpress.com/about/) Deși este o poetă absolut remarcabilă, din goana condeiului pot ieși multe năzbâtii. Și n-aș fi zis nimic, dacă n-ar fi tocmai pe pagina în care-și face un C.V. profesional…(cules în data de 27.02.2010)
  5. Daca lucrurile i-au turnura pe care mi-o doresc in curand ma veti vedea pe tocuri fuste, compleuri, camasi, decolteuri.. ce sa mai!!! ofiice in toata regula. Dar cum realitatea nu este tocmai in aceiasi concordanta cu visele mele, macar incerc marea cu degerul.
    Asa ca daca voi avea oportunitatea de a intra in cercul vicios al nebunilor, voi intra in hora si ma voi mentine cat mai bine, nu voi lasa o simpla maturareasa sa imi puna piedica, doar pentru ca asa doreste „pizdulik” Doomneaei..>:) (aici la fiecare frază ar fi de comentat, însă vă las să vă delectați singuri! cules din http://deedeenoi.blogspot.com/ în data de 1 martie 2010).
  6. De pe un blog moldovenesc (s-a întâmplat să dau peste el; să fie clar că nu se critică aici persoana, ci ceea ce produce):

a) ‘ Dar dacă şcoala este o instituţie care vrea să te pregătească pentru viaţa ulterioară şi vrea să-ţi dezvolte o profesie, atunci copiatul  nu-ţi oferă această şansă, dimpotrivă, el te face să regresezi sau să stopezi în ceea ce înveţi , pentru că cunoştinţe şi deprinderi nu capeţi copiind. Notă posibil că vei avea, dar cunoştinţe?’ ;

b) ‘Prin faptul că copiezi, minţi profesorul sau persoana care te evaluează’;

c) ‘Alegînd să copieze şi să nu muncească, acest elev se va obişnui cu un astfel de mod de viaţă,  se va complăcea în aceasta , va finisa studiile şi va vrea să se angajeze în cîmpul muncii, dar nu va avea cunoştinţele necesare şi nici competenţa respectivă , va face o muncă necalitativă şi nu va lucra spre binele altora’.

d) ‘cei care copie nu au ajuns specialişti , dar ca să ajungi mare şi tare trebuie să munceşti’. (http://ghenadiana.wordpress.com/2009/01/) (5 aprilie 2010)

Am primit un material despre cancer, nu știu de unde este preluat (voi încerca să-i verfic sursele), dar conține informații vitale despre flagelul zilelor noastre: cancerul. Și sunt sigură că aproape fiecare dintre noi a cunoscut pe cineva drag sau, pur și simplu, a avut o cunoștință care a murit de cancer. Eu, dacă stau să-i număr pe toți cei pe care i-am cunoscut, mai apropiați și mai depărtați afectiv, și care mi-au fost luați de cancer, atunci cred că mi-ar pieri veselia și aș sta cu corăbiile înnecate, meditând în poziție budistă în fața unui craniu, sub care stă scris: ‘Memento mori’.
Insă, materialul primit are câteva semne că vine dintr-o sursă bine informată și se corelează logic cu alte informații ce circulă printre grupurile studioase și serioase de doctori și doctoranzi din lumea virtuală.
Așadar iată materialul și rămâne să judecați și dvs. Vă rog doar să-l citiți, durează 6-8 minute.

‘După ce ani de zile a spus pacienților că chimioterapia este singura cale pentru a încerca (cuvântul cheie este ‘a incerca’!) să se elimine cancerul, John Hopkins s-a hotărât să prezinte și calea slternativă de tratament a maladiei cancerului.
1. Cu toții avem celule canceroase în corp. Aceste celule nu apar, însă, la testele standard dacă nu sunt în număr de miliarde. Când doctorii spun bolnavilor că nu mai există celule canceroase în corpul lor după tratamentele efectuate, înseamnă doar că testele sunt incapabile să le măsoare deoarece nu mai sunt în număr detectabil.
2. Celulele canceroase apar în corp de 6 pana la 10 ori în timpul vieții unui om.
3. Când sistemul nostru imunitar este puternic, celulele canceroase sunt distruse și astfel este impiedicată multiplicarea lor și formarea de tumori.
4. Când este diagnosticat cancerul, înseamnă că persoana respectivă are deficiențe nutriționale multiple. Aceste deficiențe pot să apară din cauze genetice, a noxelor din mediul înconjurător, a alimentației și stilului de viață greșite.
5. Pentru a preîntampina deficitele nutriționale multiple , este necesară schimbarea dietei și administrarea de suplimente nutritive, ceea ce va duce la întărirea sistemului imunitar.
6. Chimioterapia presupune “otrăvirea” celulelor canceroase cu rată mare de creștere, dar astfel sunt distruse și celulele sănătoase cu creștere rapidă din măduva spinării , tractul gastro – intestinal ,etc, iar organe importante ,cum ar fi ficatul, rinichii, inima sau plămânii pot fi iremediabil afectate.
7. Radioterapia distruge celulele canceroase, dar, în același timp arde, cicatrizează ți distruge celule, țesuturi și organe sănătoase.
8. Chimioterapia și radioterapia vor reduce, la început, dimensiunea tumorilor. Folosirea îndelungată a acestor tratamente nu va duce, însă, la distrugerea definitivă a lor.
9. Când în corp se acumulează prea multe “deșeuri” toxice rezultate în urma chimio- și radioterapiei, sistemul imunitar este fie compromis, fie distrus, iar pacientul poate muri din cauza unor infecții banale și a complicațiilor lor.
10. Chimioterapia și terapia cu radiații pot favoriza mutații genetice în celulele canceroase, făcându-le foarte rezistente la tratament și greu de distrus. Intervențiile chirurgicale pot determina diseminarea ( împrăștierea ) celulelor canceroase la alte organe (metastaze )…
11. O metodă foarte bună de luptă împotriva celulelor canceroase este de a le înfometa, adica a se evita alimentele de care acestea au nevoie pentru a se multiplica.
CELULELE CANCEROASE SE DEZVOLTĂ CU :
a. ZAHĂR
Eliminând din alimentație zahărul, se elimină astfel una din cele mai importante surse de hrană a celulelor canceroase. Inlocuitorii de zahăr, îndulcitorii sintetici cum ar fi zaharina sau alte produse ( Nutrasweet, Equal, Spoonful, etc ) au ca baza aspartamul ( E 951), o substanta chimica dăunatoare. Un înlocuitor natural al zahărului ar fi mierea de albine și melasa, dar în cantități moderate. Sarea de bucătărie conține adaosuri chimice pentru a avea culoarea albă. Alternativa ar fi sarea de mare.
b. LAPTELE SI PRODUSELE LACTATE
Laptele favorizează producția de mucus în corp, în special la nivelul
tractului gastro-intestinal. Cancerul este hrănit de acest mucus.
Renuntând la lapte și produsele derivate și consumand lapte de soia neîndulcit, celulele canceroase “mor” de foame ……
c. PH ACID
Celulele canceroase “înfloresc” în mediu acid. O alimentație preponderent carnivoră induce un pH acid în corp, și ar fi mai bine să se consume pește și pasăre în cantități mici, decât carne de vită sau porc.Carnea mai poate conține substanțe administrate animalelor : antibiotice, hormoni de crestere și paraziți, ce daunează în special persoanelor cu cancer
d. O dietă bazată 80 % pe legume proaspete consumate ca atare sau sub formă de suc, grâu integral, semințe, nuci și fructe, schimbă pH-ul corpului în alcalin. 20 % din alimentație poate fi din alimente gătite, inclusiv fasole boabe. Sucurile proaspete din legume asigură necesarul de enzime digestive, ușor absorbabile, care ajung la nivel celular în 15 minute de la consumare și care hrănesc și favorizează creșterea de celule sănătoase. Este bine să se consume sucuri proaspete de 2-3 ori pe zi. Enzimele sunt distruse la 4o grade Celsius .
e. Evitați cafeaua, ceaiul și ciocolata ce pot contine cantități mari de cofeină. Ceaiul verde este o alternativă foarte bună, având și proprietăți anti-canceroase. Cea mai bună bautură este APA – purificată sau filtrată pentru a fi astfel eliminate toxinele sau metalele grele. Apa distilată este acidă, deci evitați-o !
12. Proteinele din carne sunt dificil de digerat și necesită o cantitate mare de enzime digestive. Carnea nedigerată rămâne în interiorul intestinului, intră în putrefacție și sporește astfel cantitatea de
reziduuri toxice din corp.
13. Celulele canceroase sunt acoperite de un perete gros de proteine. Renunțarea la carne sau reducerea ei în alimentație duce la eliberarea de cantități din ce în ce mai mari de enzime ; acestea atacă proteinele din peretele celular și permit astfel celulelor specializate să distrugă aceste celule canceroase.
14. Unele suplimente nutritive ajută la întărirea sistemului imunitar, cum ar fi: IP6 (inozitolul sau vitamina B9, conținut de tărâțele de grâu,semințe, nuci ), Essiac (ESSIAC este o formulă din plante ce a fost utilizată din anul 1922 de o soră medicală din Canada numita Rene Caisse pentru a ajuta pacienți cu afecțiuni grave. Cele opt plante din reteța originală sunt: ciuline sfânt, rădăcină de brusture, laminaria, trifoi roșu, ulm cu coaja netedă, rădăcină de revent turcesc, năsturel, măcris mărunt), antioxidanți, vitamine, minerale, etc., toate stimulând imunitatea să lupte și să distrugă celulele canceroase.
Alte suplimente cum ar fi vitamina E produc apoptoza sau moartea programată a celulelor, metoda naturală a corpului de a scapa de celulele bolnave, nedorite și inutile.
15. Cancerul este o boală a minții, corpului și spiritului. Gândirea pozitivă și o fire activă ajută pe cel care luptă cu cancerul să supravietuiască. Furia, neiertarea și amărăciunea “construiesc” un mediu stresant și acid în corp. Trebuie să învătam să avem un spirit iubitor și iertător, să ne relaxăm și să ne bucurăm de viață !
16. Celulele canceroase nu se pot dezvolta în prezenta oxigenului. Facând exerciții fizice zilnice și de respirație, oxigenul ajunge adânc,la nivel celular. Terapia cu oxigen este foarte importantă pentru distrugerea celulelor canceroase
ATENȚIE
1. Nu introduceti recipienți de plastic în cuptorul cu microunde.
2. Nu congelați apa.
3. Nu puneți în microunde recipiente cu capace de plastic …. Dioxina este o substanță ce provoacă cancer în special la sâni. Este extrem de toxică pentru celulele corpului. Dioxina este eliberată din plasticul sticlelor cu apă introduse la congelator. Recent, Dr. Edward Fujimoto, manager al programului de sănătate din cadrul Castle Hospital, a vorbit, în cadrul unei emisiuni TV, despre pericolele care pândesc sănătatea. A vorbit despre dioxină și răul pe care îl poate face… Să nu se încălzească mâncarea la cuptorul cu microunde în vase de plastic….. Este vorba, mai ales, de mâncarea ce conține grăsime. A recomandat, în schimb, folosirea de vase de sticlă sau ceramică pentru a încălzi mâncarea. Se obțin aceleași rezultate, dar fără dioxină.’

Poate că unii dintre voi l-au mai citit, însă eu l-am citit pentru prima dată acum. Câteva lucruri mi se par neclare, totuși. Pe care aș vrea să le discut cu voi. Dacă, după o anumită vârstă (când se presupune că organismul începe să îmbătrânească și să aibă carențe  de vitamine si minerale esențiale, mai des decât este așteptat, deoarece aici se aplică foarte bine dictonul ‘cum îți așterni la tinerețe, așa viețuiești la bătrânețe’) femeile și bărbații, se îmbolnăvesc de osteoporoză (mai des femeile, desigur), care denotă o lipsă de calciu din corp, și se știe că produsele lactate (în special laptele) furnizează, în mare parte, organismului necesarul de calciu, atunci de ce acestea sunt dăunătoare??? Despre faptul că un recipient din plastic, în care se încălzește mâncare în cuptorul cu microunde, se descompune în reziduuri toxice care migrează în mâncare, am mai citit și acest fapt este valabil și pentru tigăile de teflon (chiar și cele mai bune – gen TEFAL etc) în care, în mod obișnuit, oamenii își încălzesc sau prepară mâncarea. Ce e de făcut? Doar nu poți s-o încălzești în pumni?

Dacă aș spune că sunt foarte surprinsă de reacția oamenilor la opresiune, aș minți. Nu sunt surprinsă pentru că empatizez cu ei și-i înțeleg foarte bine pe cei oprimați. Inima îmi bate la unison cu a lor. Mi-am imaginat astfel de reacții ale oamenilor hăituiți de o putere opresivă, dar nu le-am măsurat și cântărit în direct. Ei mi se par a fi exact ca și mistrețul gonit de hăitași, care știe că pe urmele lui sunt o duzină de guri căscate, rânjitoare și băloase de câini îndărjiți și feroci care abia așteaptă să muște o bucățică din el și, încearcă disperat să scape, înfundându-se într-un impas de unde nu mai găsește ieșire și se decide să-și înfrunte, cu colții rânjiți amenințător, persecutorii. Nedreptatea mă jignește și mă înfurie. Nu pot suporta discriminarea pe orice motiv ar fi ea: profesională, socială, de rasă sau religie, sexuală etc. Un singur motiv, mă gândesc, ne-ar putea face să răbdăm ceea ce e de nerăbdat: neîncrederea în propria noastră valoare, credință, idealuri și competențe ori puteri de realizare. De aceea, introspecția e valoroasă, ne face să ne analizăm și să realizăm ce suntem și ce putem face.
Sunt câte unii cărora li se dă pe mână puterea de a conduce câte un colectiv de oameni și care-și manifestă ‘funcția’ de șef prin brutalități de comportament, mojicie, grobianism, ipocrizie (se poartă execrabil față de subordonați și pozează în democrați față de cei mai mari peste el), violențe verbale, criticism picurat minut cu minut peste capul plecat. Intr-un cuvânt, sunt niște oameni de nimic, ajunși în poziție de conducere și care își pun, vorba fabulei, blănuri de oaie cu cei de peste ei și și-o dau jos când se întorc la cei mici…
De curând, am aflat de un astfel de caz, dintre mai multe petrecute în aceeași ‘ogradă domestică’, în care un angajat – tracasat, umilit, violentat verbal, criticat până la sânge (nimic din ceea ce făcea nu era bine și nu valora nimic!), într-un cuvânt hăituit cu o atitudine absolutistă și tiranică, a preferat, în această perioadă a crizei financiare globale, să-și dea demisia decât să mai rabde! Asta după ce a răbdat ani buni, ani în șir. Nu avea nici o alternativă, nu și-a pregătit, din timp, nici o soluție mai bună de angajare în altă parte, iar postul din care și-a dat demisia era oarecum asigurat, avea un contract pe durată nedeterminată, putea să rămână acolo mult și bine, până la adânci bătrâneți…Avea o gură mică de hrănit și totuși a preferat să-și dea demisia…, fapt care pe mine l-a lăsat gură-căscată la început. Apoi am început să raționalizez, să mă gândesc.
Era o reacție viscerală, de fugă, întocmai ca a mistrețului de mai sus, mai puțin reacția de a mușca de la urmă…
Lăsând la o parte simbolismul și întorcându-mă spre realitatea gestului de demisie, sunt sigură că a fost o lovitură și pentru șeful respectiv lăsat, la rândul lui gură-căscată, neacoperit pentru un post pe care avea deja un om pregătit și școlit/ competent pe postul acela. Nu știu dacă i-a dat de gândit și dacă și-a revizuit atitudinea. Din câte am auzit, nu prea cred. E genul de om …cu caracter meschin, mărunt la suflet, care se crede mai presus de toate și oricine, dator să calce peste sentimente și oameni ca un elefant în magazinul de porțelanuri. A rămas poate puțin descumpănit, dar i-a trecut. E convins că va găsi un alt înlocuitor și cred că și l-a găsit. E genul care prin atitudinea lui de gadină turbată, conduită repetată zilnic în fiecare ceas al zilei, face imposibil de respirat aerul locului de muncă. Omul din subordine rabdă cât rabdă toate umilințele, le înghite ca pe niște pastile amare-amare,  până când își zice că nu mai e de trăit astfel și se duce unde vede cu ochii, ca un om bătut de streche…Introspectându-se, realizează că a mai rămâne o clipă în plus înseamnă a se desființa ca ființă umană. A se anula. A-și confirma șieși că nu valorează nici cât o ceapă degerată, așa cum încerca bestia de șef să-i bage-n cap zi de zi, făcându-l să se simță mic, insignifiant, nul.