Rețete culinare


Este un chec foarte ușor de făcut, dar, în afara ușurinței, mai are ca notă pozitivă faptul că este și hrănitor. Cred că este și economic. S-ar putea, însă, să fie o bombă calorică. Dar cred că, spre deosebire de alte checuri,  care doar îngrașă,  acesta este plin și de proteine și vitamine.  Este o rețetă pe care am adaptat-o. Aveți nevoie de: 2 ouă întregi, o cană de zahăr brun din trestie, 1 pachet de praf de copt, un vârf de sare, o cană de tărâțe, 100 gr. stafide, 50 gr. semințe de in, 50 gr. semințe de floarea soarelui, 50 gr. semințe de susan,  coaja de la o portocală răzuită (puteți pune și coaja de la o lămâie -dacă vreți), o jumătate de linguriță de scorțișoară, un vârf de ghimbir, o cană de lapte, o jumătate de cană de ulei virgin de floarea soarelui (puteți pune și de rapiță, de sâmburi de struguri, de orez) și, în final, o cană de făină de secară sau de grâu integral. Mai întâi frecați ouăle cu zahărul și adăugați praful de copt. Puneți, apoi, uleiul și imediat laptele, amestecând continuu pentru omogenizare. Acum, vine rândul tărâțelor și apoi al tuturor semințelor menționate (puteți pune un singur fel de semințe, dacă vreți; eu pun, de obicei, semințe de in și de floarea soarelui), plus stafidele (dacă nu aveți stafide, se pot pune, după ochi, curmale tăiate,  cuburi de papaya sau de ananas), portocala rasă, scorțișoara și ghimbirul (el e facultativ, însă dă un gust nemaipomenit dulciurilor). La final, se pune cana de făină. Se lasă în cuptor

45-50 de minute

.
Anunțuri

Știu că românii nu prea consumă supe de fructe, dar ele sunt, contrar opiniei generale, hrănitoare, gustoase, dietetice și ușor de făcut. Și, în plus, acum vara, când se găsesc mai toate fructele pe piață,  sunt extrem de ieftine.
Nu vă trebuie mare lucru.
Eu fac supe de fructe din: vișine, cireșe, gutui, mere, struguri.
O amică de-a mea mă ironizează (e drept că e moldoveancă din tată-n fiu, pardon!, din străbunică-n nepoată): ce-i asta? îmi dai să mânânc compot drept supă? Insă, ardelenii, deși destul de conservatori în gândire,  în gastronomie, sunt destul de deschiși (deh! e vorba de Măria Sa ‘bărdăhanul’ și-atunci, că vrei sau nu vrei, ajungi la un comportament chinezesc față de mâncare), mai cu seamă dacă au plecat din sate și s-au aciuit de la a doua generație pe la orașe. Ei, bine, nu e momentul să fac prea multă teorie. Iată rețeta:

Cumpărați un kilogram de vișine (dacă vreți ca supa să fie mai deasă) sau numai jumătate de kilogram – dacă vă place mai rară. Faceți un fel de rântaș: puneți într-o oală de cinci-șase litri, ulei extravirgin de floarea soarelui sau din orez ori din soia (puteți pune și de măsline, dar e puțin cam amar pentru o supă care va fi dulce), cât să acopere bine fundul cratiței, puneți o lingură de făină rasă (eu pun făină integrală de grău sau de secară) și patru linguri de zahăr brun din trestie, plus un praf de sare. Căliți un pic amestecul, apoi turnați apă rece, amestecând repede să nu se facă cocoloașe, până ajunge la aproape de trei sferturi din dimensiunea cratiței. Lăsați să fiarbă o oră, până face spumă. Apoi, puneți vișinile întregi, după ce le-ați spălat bine, lăsați să fiarbă un pic, 5 minute (dacă sunt vișine din borcanul mare de compot) sau 10 minute (dacă sunt vișine de sezon). Adăugați repede câteva ingrediente și aromatizante, care-i dau și o savoare nemaipomenită: o jumătate de linguriță de ghimbir măcinat, o jumătate de linguriță de cardamon, un vârf de nucșoară, 3-5 cuișoare, o linguriță de scorțișoară și mai adăugați încă 4 linguri de zahăr (de aceeași calitate, din trestie). Lăsați câteva clocote (ideal ar fi să puneți aceste ingrediente fără să le fierbeți, în supa fierbinte) și trageți de pe foc!
La masă, când serviți în farfurie se mai pune pe deasupra, nucă măcinată sau lapte dulce (se pune, de fapt, smântână; însă, pentru cine nu mânâncă așa ceva, e delicios și cu lapte – deși atenție că se brânzește, dacă-l puneți în supa foarte fierbinte). Se pot pune amândouă, mai ales dacă supa e fierbinte, puteți adăuga laptele rece, însă, atenție !, îi schimbă puțin gustul, o dezaromatizează un pic.

Promisesem să revin din când în când cu câte o rețetă, vegetariană, care se face ușor, rapid, e necostisitoare, sănătoasă și hrănitoare. Și dacă un popor întreg (indienii) e vegetarian, ducând-o bine mersi, dacă ni se recomandă să consumăm în proporție de 80% legume proaspete, fructe și cereale, atunci cred că rețetele de genul acesta sunt binevenite.
Aveți nevoie de 1,5 l de apă pe care le puneți la fiert cu puțină sare și cu jumătate de kg de mălai grișat, lăsând aproape 15 minute să fiarbă. In timpul fierberii adăugați 6 linguri de zahăr brun de trestie (puteți pune doar 3-4 in timpul fierberii). După ce o luați de pe foc puneți pe rând în ea așa: 80 ml ulei extravirgin de porumb sau floarea soarelui sau de orez sau de samburi de struguri, 100 – 150 gr. de semințe (la alegere: de floarea soarelui, de dovleac, de in) sau 200 gr. nucă sau 150 gr. alune crude, încă 3-4 linguri de zahăr de trestie (sau 3-4 linguri de miere, dacă preferați), 200 gr. stafide (sau 100 gr. papaya tăiată felii micuțe sau curmale cubulețe). Eu mai pun (fără să fi fost în rețeta originală): o linguriță de scorțișoară, jumătate de linguriță de coajă de portocală sau lămâie rasă, puțină esență de vanilie și încă un pic de sare (care potențează gustul dulce al preparatului). Se amestecă zdravăn totul și se pune într-un vas termorezistent la cuptor pentru vreo 45 – 50 de minute, după ce în prealabil ați uns vasul și ați pus deasupra un ou bătut (nu este necesar, doar dacă vreți, puneți și oul).
Se consumă cu lapte bătut (Zuzu e delicios!) pe deasupra sau cu smântână. Poate fi servit ca fel al doilea sau, dacă vreți, ca desert.
Vă asigur că odată ce ați mâncat o felie din bundinca acesta de mămăligă (rețeta originală poartă denumirea de: budincă de mămăligă cu stafide și nuci), nu veți mai dori să serviți nimic în plus.

Fiindcă ador peștele și fac eforturi să consum mâncare cât mai curată (o să-mi rânjiți în față și o să mă întrebați parșiv: mai există așa ceva?), fără aditivi, chimicale, coloranți, potențiatori de arome, agenți de afânare și de păstrare/ conservare etc, am descoperit o altă modalitate de a face pastă de pește fără să folosesc untul clasic, care, după mulți, este la fel de dăunător sănătății ca și margarina – ceea ce înseamnă să consumi …plastic și vai de mama lor de artere sangvine! Așadar, tot ce vă trebuie este …tot un fruct de avocado, o cutie de pește (sardine, ton) în suc propriu (nu uitați sau dacă nu știți încă: conservele de pește în ulei sunt la fel de dăunătoare, ca și cum ați consuma ulei rafinat de floarea soarelui, provenit din solvenți industriali, extrași din petrol!), o lămâie (ca să nu se oxideze avocado-ul și să mai luați din gustul gras al fructului…), oregano, cimbru. Toate astea se amestecă și se sfărâmă cu furculița sau se pun într-un blender. Puteți adăuga puți ulei virgin de măsline, floarea soarelui, porumb, orez sau sâmburi de struguri, ca să-l faceți mai succulent. Este o minune! Sănătos (plin de grăsimi nesaturate: omega3, omega6 etc) și ușor de digerat!

Este ușor de făcut. De altfel, ador tot ceea ce se face ușor și rapid în bucătărie, nu-mi place să-mi spânzur vremea pe nimica, pe o muncă care, oricum aș lua-o, se duce-n vânt, se risipește în eliminări anale după îngurgitări normale…
Ei, bine, pasta de guacamole este de origine spaniolă și nu mexicană, cum cred unii. Se pregătește ușor, nu vă trebuie decât un fruct de avocado, o mică ceapă roșie sau galbenă (cum vă place!) și puțină boia, sare, lămâie și piper. Avocado se curăță și se zdrobește cu un blender, se face ca o pastă la care se adaugă și celelalte ingrediente și apoi se servește pe o felie de pâine. Lămâia împiedică avocado-ul să se oxideze. Trebuie știut că, odată curățat, el se înnegrește extrem de repede, dar dacă adăugați lămâie îi mai prelungiți durata de consum de la ‘pe loc’, la două zile (este bun și a doua zi, ba chiar și a treia)…
Cum știți care fruct de avocado este bun?
Testul este simplu: luați avocado între degete și strângeți, dacă pe fruct rămân doar mici adâncituri de la degete și simțiti că pulpa cedează puțin sub degete, sunt bune de consumat; dacă simțiți că degetele intră ușor în pulpă și fructul are pete negre, atunci este prea copt și nu vă recomand să-l cumpărați; dacă fructul este tare, puteți să-l cumpărați, dar nu-l veți consuma imediat, mai bine să-l așezați într-o pungă de hârtie alături de o banană și lăsați 2 zile la temperatura camerei să se coacă.

Fiindcă vorbeam despre ce e bine să mănânce omul, ca să-și păstreze sănătatea, de vreme ce majoritatea bolilor noastre provine dintr-o alimentație greșită, am să vă prezint un antreu numit ‘carpaccio‘. Ne-am înconjurat de lucruri care ne dăunează în cel mai înalt grad, care ne induc celule distrugătoare în corp, într-un cuvânt ne provoacă cancer.
Pentru cei care încă nu știu, a mânca carpaccio înseamnă a mânca carne de vițel crudă. Sunt, mai exact, felii de vițel tăiate foarte subțire, aproape transparente de subțiri ce sunt.
Cum se consumă carpaccio în cel mai simplu și ‘negătit‘ mod?
Se pune o felie de carne pe pâine prăjită, unsă în prealabil cu unt sau cu puțin ulei de măsline, iar deasupra feliei de carne se presară sare și piper. Eu mai adaug cimbru (este știut că acest ingredient este, alături de lămâie și usturoi, un antibiotic natural) și usturoi granule.
E un deliciu, vă garantez. Și, în afară de asta, cuprinde fier, atât de necesar eliminării anemiei la copii și procesării vitamiei D în organism.