Educație


Pretextul pentru această intervenție l-am întâlnit, întâmplător,  pe un blog unde este folosit termenul ‘polmenicul’.  In locul cui? o să mă întrebați. Sper să ghiciți din demonstrația următoare. Și nu cred că era o formă strecurată din goana condeiului, căci, dacă ar fi vorba de o simplă metateză fonetică (datorată neatenției), atunci fonemele asupra cărora ar fi fost operată schimbarea de poziție ar fi fost cu mult mai apropiate una de cealaltă, dar ele sunt destul de depărtate, ceea ce înseamnă că a fost asimilată forma greșită.  Vă dau citatul revelator, fără să fac trimiteri și fără nume ca să nu stârnesc iarăși un cuib de viespi : ‘Dacă nu ar fi aproape sarcină de serviciu zău! dacă m-aş mai uita la ştiri! Cum pornesc televizorul, la prima oră a dimineţii, aflu doar de moarte. Polmenicul de azi conţine o biată fetiţă căzută de la etaj, un bolnav de peritonită care s-a sfîrşit în sanie, prin nămeţi, pînă să ajungă la spital,  un individ care a murit carbonizat.

De fapt, cuvântul vine din limba slavă și, ca dovadă a sensului transmis din slava veche în limbile slave actuale ( preluat și de română), s-a păstrat, de ex., în polona actuală sub forma unui verb ‘pomiętać‘ (se citește ‘pomientaci‘ cu un ‘e’ nazal ca în franceză) care înseamnă ‘a-și aminti‘. In fapt, ‘pomelnicul‘ era/ este o listă de nume a celor morți de care cei vii vroiau să-și amintească măcar sub forma menționării lor cu glas tare de către popă, în biserică. De unde și expresia: ‘Veșnica pomenire‘ care înseamnă ‘veșnica amintire‘. Iar ‘pomelnicul‘ este o listă a amintirii unor persoane moarte. Insă, în româna actuală, cum bine se știe (deoarece, în fragmentul citat, acesta este sensul folosit)  a ajuns să aibă și un sens derivat, peiorativ: o înșiruire ațoasă, indigestă, plicticoasă, de lucruri și nume.

In mod ciudat, Dicționarul etimologic al lui Al. Ciorănescu nu menționează nici una dintre aceste forme, nici verbul ‘a pomeni‘, nici ‘pomelnic‘. Fiind singurul dicționar etimologic pe care-l am în casă, celelalte, antecesoare, (folosite ca instrument de lucru filologic de savantul Al. Ciorănescu) Densușianu, Șăineanu, Sextil Pușcariu, Philippide, sunt accesibile doar în bibliotecile mari (BAR, BCU), l-am răsfoit cu speranța de a vedea ce explicație dă autorul lui, deși, pentru mine, era evident că etimologia cuvântului provine din slavă. Numeroase etimologii sunt discutabile și nebuloase, cum este, de pildă, cazul cuvântului ‘crăciun‘.  Altele sunt destul de clare și acceptate de majoritatea lingviștilor români: așa cum este cazul cu ‘a pomeni‘ și ‘pomelnicul‘.

Anunțuri

Știu că sunteți sastisiți de a auzi încă o dată în plus despre teoria conspirației și a faptului că noua ordine mondială este un plan pus la cale cu mult timp în urmă de câteva grupuri de putere subterană: unul bancar (cu sediul la Londra), unul spiritual (cu sediul la Vatican) și unul la DC Washington (SUA), nu mai este vreme să dormim sau să ne lăsăm manipulați. Sursele naziste ale globalizării sunt acum evidente. Auzisem și eu că Vaticanul a ajutat la scăparea de pedeapsă și de închisoare a unor criminali naziști, traversându-i oceanul Atlantic în America de Sud.

Sunt lucruri grave care se petrec acum și numai ochii osteniți de televizor și de știrile ‘dezinformative’, creierele otrăvite cu fluor și mâncare toxică (Codex Alimentarius), nu le pot sesiza. Vă rog să urmăriți filmulețul de cincizeci de  minute, care sper să vă dea de gândit, și să contribuiți activ la formarea noii conștiințe care trebuie să schimbe lumea aceasta în care trăim.

La drept vorbind, toate câte le-am văzut și citit în acest film sunt coroborate cu alte informații cu care, sunt sigură, ați intrat și voi  în contact. Știți și despre ACTA și despre faptul că se încearcă din răsputeri limitarea accesului la această bancă uriașă de informații care este, INCĂ, internetul.

Nu uitați: evitați fluorul din apă (din păcate și apa minerală plată și carbogazoază vândute prin magazine este plină de fluor și cloruri – vă rog chiar să citiți etichetele și să vă convingeți), evitați pastele de dinți cu fluor (spălați-vă cu bicarbonat sau cu sare de mare, nu au același gust, dar sigur sunt sănătoase și albesc dinții), încercați să limitați cumpărarea de produse, alimente și băuturi toxice (nu mai cumpărați mult, ci puțin și bun din magazinele bio). Și, în general, mai important decât banul care te transformă într-un veșnic consumator sclav, este să vă cultivați grădina, la propriu și la figurat: mintea și sufletul, iubirea și pacea.

Problema este cum să distingi între adevăr și minciună când întâlnești oameni și discuți cu ei sau, pur și simplu, când intri în contact cu diferite persoane, de care ai nevoie sau care au ele nevoie de tine. Una îți spune omul, alta gândește și nu mai e pentru nimeni un secret (sau dacă este un secret, atunci e secretul lui Polichinelle, adică unul cunoscut de toți și numai de cel vizat – nu) că sunt prețioase competența psihologică, spiritul de observație și capacitatea de analiză a gesticii. Dezvoltarea observației, a memoriei și însușirea limbajului corporal, a semnificațiilor lui, nu sunt utile numai pentru recrutori (sau ‘vânătorii de capete’), ci pentru toți cei care lucrează în posturi de relații cu publicul, posturi de comunicare și interrelaționare (responsabili resurse umane, angajatori, patroni), posturi de educație (profesori, inspectori), posturi artistice (actori). Cunoașterea limbajului corporal acoperă falia existentă între aparență și esență, aparența fiind vorbele pe care le spune omul, iar esența (ceea ce trebuie să deconspiri sau să afli ca adevărat) – gesturile (incontrolabile) pe care le face. Știați că hoții, cunoscând acest adevăr elementar (al desconspirării lor prin gesturi) își ascund mâinile?
Ideea acestui articol mi-a venit, după ce mi-am amintit de o întâlnire de acum câteva luni. O tânără întreprinzătoare tocmai își deschisese cu mari eforturi financiare un coafor și avea nevoie de angajați. Povestea că venise la interviul de angajare (pentru postul de frizer) un bărbat care avea un comportament bizar, iar instinctul îi sufla să se ferească, dar rațiunea îi spunea că are nevoie să angajeze pe cineva, ca să poată demara afacerea. ‘Ce să fac?’ ne întreba ea. ‘Să-l angajez ori ba?’.
Iată ce i-am sugerat pe viitor pentru alți intervievați:
1) observă cum pășește în încăpere: cu pași timizi, cu pași apăsați, cu pași repezi, prelinși, fofilați etc Fiecare din aceste moduri de deplasare dezvăluie ceva.
2) cum îți strânge mâna? Cu palma în sus (se lasă ușor dominat), cu palma în jos (este un dominator) sau cu palma așezată vertical (este un egalitarist, un partener, un om căruia îi place să lucreze în echipă).
3) privește-l în ochi și vezi dacă pupilele lui se măresc sau nu, în momentul în care îi vorbești. Dacă se măresc, atunci te ascultă cu interes, îi place ce aude, e captivat (acest lucru e, de fapt, valabil mai mult pentru relații mai apropiate).
4) când îți vorbește ochii lui privesc în stânga sus (se îndreaptă spre emisfera stângă a creierului, cea responsabilă cu rațiunea și logica, deci îți spune adevărul) sau alunecă în dreapta sus (te minte, ficționalizează faptele prezentate – deoarece emisfera dreaptă este sediul imaginației și fanteziei).
5) stă pe scaun picior peste picior (o atitudine opozitivă) sau cu un picior adus de la nivelul gleznei peste genunchiul celălalt (o atitudine provocatoare, rebelă, concurențială).
6) și-a încrucișat brațele peste piept? atunci va trebui să faci ce-i face ca să și le descrucișeze (să-i anihilezi puternicul spirit de opoziție pe care-l denotă barierea mâinilor încrucișate).
7) își acoperă gura, în timp ce vorbește, sau își atinge lobul urechii? sigur îți ascunde ceva sau tocmai te-a păcălit.

Toată lumea își dorește să trăiască într-o lume cât mai curată și să mănânce cât mai ecologic, mai natural. Și,  dacă ne îngrijim atât (ceea ce e, desigur, bine, nu zic ba!) de ‘fratele nostru porcul’ (cum  numește Constantin Noica trupul omului), atunci de ce să nu avem grijă și de ceea ce ne hrănește spiritul și mintea și ne învață ce, cine și cum sunt lucrurile pe lumea asta: limba în care am făcut ochi ? De s-au pornit acțiuni de asanare a mediului înconjurător, atunci mi-am pus întrebarea de ce limba maternă, pe care o folosesc vorbitorii de pe domeniile www….. ro, n-ar putea și ea beneficia de acțiuni de curățare, cu atât mai mult cu cât, mai demult, limba vie a fost comparată cu o plantă, iar greșelile de limbă cu buruienile sufocante și ofilitoare. Ca urmare, m-am decis, deși nu sunt nici în poziția lui G. Pruteanu (fie-i țărâna ușoară!), nici a Rodicăi Zafiu ori a Gabrielei  Pană Dindelegan, oricât ar fi de supărătoare, de minuțioasă  și de ingrată o asemenea treabă, să alcătuiesc un corpus de greșeli de limbă, întâlnite în rețeaua virtuală și cu indicarea sursei, eventual a datei când a fost găsită,  ca să nu credeți că le inventez. N-am să precizez ce greșeli sunt, doar am să le scriu cu litere cursive. Să vedem dacă vă dați seama. Și, apoi,  mi-ar plăcea să le discutăm, să reflectăm și, eventual, cooperăm la stabilirea variantei corecte. Voi alcătui o listă cu diferite tipuri de greșeli, de la cele banale (liniuța de despărțire pusă aiurea) la cele de gramatică (de genul folosirii incorecte a formelor de conjunctiv ori a unei forme flexionare ori a unei paradigme verbale eronate), de  sintaxă (marcatorii sau relatorii de frază puși alandala, ce provoacă destructurări sintatice ilogice, precum este anacolutul), de logică, de exprimare defectuoasă etc Acum, să nu vă imaginați că n-o să pot dormi de grija acelor greșeli și că o să stau la pândă și să le vânez cu îndârjire, dar cred că,  a arăta greșelile și a învăța din ele,  e o activitate salutară și salvatoare, de genul celor cuprinse de dictonul ‘ridendo castigat mores’ pe care l-am putea modifica, potrivit împrejurării,  în ‘ridendo castigat erroris’. Mi-aș mai  dori să le căutați și voi, cei care le puteți observa, și, dacă vă supără tot atât cât pe mine, să le punem aici, la vedere, cu trimitere  la pagina unde au apărut ele, când  această trimitere este posibilă.

  1. ‘Obiceiul de a consuma ceai a fost răspândit în China și Japonia cu mii de ani in urmă. Conform statisticilor, un fumător japonez are mai puține șanse decât unul european sau american să se îmbolnăveasca de cancer pulmonar.’ ( găsit în: http://www.gradinamea.ro/Ceai_verde_sau_negru_A_6917_550_1.html)
  2. Instituţiile  naţionale au declarat doar din februarie 1994 ca ulcerul
    gastric este cauzat de bacterii si nu de stresuri
    si ca  poate fi tratat. (http://www.tiens-biolife.ro/pag1.htm)
  3. Spuneţi-mi de ce anume v-a spus medicul sa va feriţi  in dieta dvs. in primul rând? De calciu si de orice fel de  produse lactate ce conţin calciu, pentru ca exista  credibilitatea ca anume, calciul depus in rinichi provine  din calciul din ‘produsele care le foloseşti in alimentaţie’.De fapt calciul din rinichi apare din propriile dvs. oase. Când simţiţi deficitul de  calciu chiar atunci se formează pietrele la rinichi. (http://www.tiens-biolife.ro/pag1.htm)
  4. Membră activă încă din 2003 de la înfiinţare a cenaclului literar Euridice al Uniunii Scriitorilor si ulterior al Muzeului Literaturii Române condus de Marin Mincu, care a contribuit enorma la formarea mea literară. Tradusă in engleză, franceză, poloneză. (http://mirunavlada.wordpress.com/about/) Deși este o poetă absolut remarcabilă, din goana condeiului pot ieși multe năzbâtii. Și n-aș fi zis nimic, dacă n-ar fi tocmai pe pagina în care-și face un C.V. profesional…(cules în data de 27.02.2010)
  5. Daca lucrurile i-au turnura pe care mi-o doresc in curand ma veti vedea pe tocuri fuste, compleuri, camasi, decolteuri.. ce sa mai!!! ofiice in toata regula. Dar cum realitatea nu este tocmai in aceiasi concordanta cu visele mele, macar incerc marea cu degerul.
    Asa ca daca voi avea oportunitatea de a intra in cercul vicios al nebunilor, voi intra in hora si ma voi mentine cat mai bine, nu voi lasa o simpla maturareasa sa imi puna piedica, doar pentru ca asa doreste „pizdulik” Doomneaei..>:) (aici la fiecare frază ar fi de comentat, însă vă las să vă delectați singuri! cules din http://deedeenoi.blogspot.com/ în data de 1 martie 2010).
  6. De pe un blog moldovenesc (s-a întâmplat să dau peste el; să fie clar că nu se critică aici persoana, ci ceea ce produce):

a) ‘ Dar dacă şcoala este o instituţie care vrea să te pregătească pentru viaţa ulterioară şi vrea să-ţi dezvolte o profesie, atunci copiatul  nu-ţi oferă această şansă, dimpotrivă, el te face să regresezi sau să stopezi în ceea ce înveţi , pentru că cunoştinţe şi deprinderi nu capeţi copiind. Notă posibil că vei avea, dar cunoştinţe?’ ;

b) ‘Prin faptul că copiezi, minţi profesorul sau persoana care te evaluează’;

c) ‘Alegînd să copieze şi să nu muncească, acest elev se va obişnui cu un astfel de mod de viaţă,  se va complăcea în aceasta , va finisa studiile şi va vrea să se angajeze în cîmpul muncii, dar nu va avea cunoştinţele necesare şi nici competenţa respectivă , va face o muncă necalitativă şi nu va lucra spre binele altora’.

d) ‘cei care copie nu au ajuns specialişti , dar ca să ajungi mare şi tare trebuie să munceşti’. (http://ghenadiana.wordpress.com/2009/01/) (5 aprilie 2010)

Mi se pare minunat să încerci să vezi un copil din interior, să încerci să te transpui în pielea lui, în modul lui inedit de a gândi, de a face corelații curioase, ca și cum ar funcționa, ca legi supreme, hazardul imaginației și libertatea improvizației. In ceea ce spune nimic nu pare să aibă legătură (logică) una cu cealaltă, sunt ca niște piese de puzzle care nu se leagă între ele. Dar tocmai în asta constă farmecul copilului în ineditul reprezentărilor, emoțiilor și sentimentelor lor.  Curiozitatea lui mereu vie, faptul că nu simte limitele gândirii (așa cum o simțim noi, adulții, care vedem clar posibilul și imposibilului, realul și irealul) și că, pentru el, frontierele se amestecă, că e suficientă un pic de stimulare, venită dinspre realitate, pentru a porni în zbor pe pegașii fanteziei.

http://sites.google.com/site/luanaaldor/paginadepornire/zicerile-lui-marcel

Navigarea prin rețeaua virtuală își are și ea hățișurile ei. La câte o cotitură poți pica într-o capcană de toată frumusețea, exact ca o muscă ce se lipește de banda adezivă atârnată de tavan.moon_fairy
Una dintre acestea se referă la cum poți câștiga bani foarte ușor, fără să te deranjezi prea mult, fără efort, fără gândire, fără cunoștințe, fără competențe. Și de-ar fi să crezi publicitatea sforăitoare a textului despre câștigurile grase ce te așteaptă, iaca așa, după colț, numai cu un simplu clic, o apăsare ușoară de buton, și, gata!, ești milionar!, atunci e chiar un mizilic ce ți se cere: doar vreo 100 $ ori numai 50 $ și, amețit de mirajul câștigului mirobolant, chiar ți se pare o nimica toată. Și dacă ești suficient de naiv să crezi că e un loc unde umblă câini cu covrigi în coadă și că e suficient să întinzi mâna ca să rupi un bucătoi de turtă din zidul casei vrăjitoarei, ca să-ți potolești foamea, atunci ai ajuns exact în locul de pierzanie și risipă condamnat de logica cea mai elementară.
Nu naivitatea unor asemenea navigatori mă deranjează, căci e normal ca omul să pățească multe ca să devină…știutor, dar ceea ce mă deranjează la aceste banere publicitare, ce fac trimitere la niște site-uri ale jocurilor de noroc (ruletă, black Jack, pocher – jocuri de cazino) este …redactarea agramată a textelor.
Ei, dar ce legătură are gramatica cu banii? Are!
In momentul în care mai văd și grosolane greșeli de gramatică pe un site, într-o ‘locuință virtuală’, care mă invită să fac ceva, scoțând bani din buzunar (ceva de genul: ‘dacă nu va-ți clarificat până acum, poate că ceea ce urmează o să vă lămurească’), atunci îmi pun serioase întrebări asupra profesionalismului proprietarului locuinței virtuale, care mă invită să-i dau bani acum, pentru a câștiga o baniță mai târziu, într-un viitor apropiat. Poate că, neexperimentat(ă) și sărac(ă) cum sunt, aș putea pica în plasa asta sforăitoare, dar mă fac să deschid ochii și să fiu atent(ă) tocmai greșelile de gramatică sus-menționate. Și câtă încredere aș putea avea în pregătirea cuiva, ca să mă îmbogățească peste noapte (abstracție făcând de subțirimea unui astfel de raționament), dacă nu a știut să se pregătească la un nivel elementar de școlarizare? A chiulit? A fost repetent? Poate corigent? Era recalcitrant la orice efort educativ?
Cât de convigător comercial poate fi un text cu greșeli de gramatică, care se repetă? Căci, să fim înțeleși, nu e vorba doar de O GREȘEALĂ, ci de mai multe…

Pagina următoare »