Mi se pare minunat să încerci să vezi un copil din interior, să încerci să te transpui în pielea lui, în modul lui inedit de a gândi, de a face corelații curioase, ca și cum ar funcționa, ca legi supreme, hazardul imaginației și libertatea improvizației. In ceea ce spune nimic nu pare să aibă legătură (logică) una cu cealaltă, sunt ca niște piese de puzzle care nu se leagă între ele. Dar tocmai în asta constă farmecul copilului în ineditul reprezentărilor, emoțiilor și sentimentelor lor.  Curiozitatea lui mereu vie, faptul că nu simte limitele gândirii (așa cum o simțim noi, adulții, care vedem clar posibilul și imposibilului, realul și irealul) și că, pentru el, frontierele se amestecă, că e suficientă un pic de stimulare, venită dinspre realitate, pentru a porni în zbor pe pegașii fanteziei.

http://sites.google.com/site/luanaaldor/paginadepornire/zicerile-lui-marcel

Anunțuri