Papusica mamii

Imi propun și vă propun să investigăm (un fel de anchetă pe teren virtual) cu ajutorul vorbitorilor de limba română și a cunoscătorilor de limba engleză ce echivalente s-ar putea găsi în cazul unor anglicisme care ne-au invadat așa cum îl năpădesc un roi de albine pe bietul prisăcar neglijent și agitat, gata să-l sufoce cu căldura trupurilor lor, dacă nu le acordă întreaga atenție. Exagerez, desigur, un pic, dar cred că există riscul sufocării limbii autentice, din momentul în care o lăsăm invadată de …diferite cuvinte străine, fără a le adapta spiritului limbii, acolo unde…se poate. De pildă, nu mi-aș fi imaginat deloc, în urmă cu puțin timp că aș putea folosi chiar eu-însămi un neologism într-o formă neadaptată limbii române, precum acest „bloguiește-mă” și încă la o formă de imperativ a unui verb reflexiv…Insă, ca multe alte anglicisme, unele mai noi, altele mai vechi (exemplul care-mi vine în minte aici este „lider”), și termenul ‘blog‘ din care s-a derivat verbul ‘a blogui’ a fost pe jumătate adaptat spiritului limbii. Un articol amplu cu privire la această temă a scris Rodica Zafiu, cercetător de la ILR, și unul dintre actualii prodecani de la Facultatea de Litere a UB, șefă de catedră și conferențiar de marcă al Academiei,despre termenul ‘blog’.
Citindu-i-l, am inceput să cred că o atitudine puristă, de eliminare și de găsire a unui echivalent românesc care să acopere noutatea referențială a termenului respectiv, este anacronică și ușor ridicolă, și ar avea aceeasi sorți de izbandă precum încercarile școlii ardelenești de lingvistică din vremea lui Titu Maiorescu și Bogdan Petriceicu Hasdeu. E vorba de școala condusă de Timotei Cipariu si August Treboniu Laurian. Lor le-a venit ideea de a elimina toate cuvintele nelatinești (de origine slavă sau greacă) din limba română și de a propune, în intenția de a păstra puritatea de origine romanică a limbii române, echivalente lexicale românești, un fel de calcuri lingvistice (traduceri ad litteram a sintagmelor incriminate) a terminologiei de origine străină. Un exemplu: „astronomiei” i-au zis „stelământ pământos”. Sună ridicol nu-i așa? Si au mai avut o propunere…riscantă, tot din voința de a evidenția asemănările dintre română și latină: să se adauge în coada substantivelor terminate în -ție sufixe nominale ca – iune, -ciune, -țiune etc. ca indice morfematic a romanității limbii. Vasile Alecsandri, recunoscut pentru firea-i amabilă și spiritul necombativ, s-a dezis de data aceasta de natura sa și i-a ridiculizat el-însuși într-un dicționar grotesc al limbii române stricate de susținătorii ‘cipariștilor’ și ‘treboniștilor’: situațiune, abnegațiune, concluziune, îngropăciune etc. Era o pasarească la care, slavă Domnului!, s-a renunțat, sub presiunea majorității intelectualilor de la Iași și București din vremea aceea.
Acum vin eu să vă întreb. Ce cuvinte românești am putea folosi în loc de:
1) blog
2) site
3) web ?

Anunțuri